„Cred în reinventare la orice vârstă, și nu știu dacă e despre curaj, ci despre nevoia aia sufletească care nu te lasă de capul tău” – Loredana Munteanu, artistă

De la gândul de a colabora cu o ambasadă, de a călători și de a avea parte de experiențe internaționale, de la sociologie și științe politice, Loredana Munteanu a virat către cultură și artă. Pentru că e un spirit liber, așa cum se declară și a simțit că în aria asta se regăsește mult mai tare. 

Ce faci să te (re)conectezi la tine și la ce-ți dorești cu adevărat? Vă spuneam ce-a făcut Loredana: a creat Asociația Arta nu mușcă, prin care a organizat, timp de 5 ani, Festivalul de muzică clasică la metrou, Livrez Dragoste – un atelier de scrisori, iar din pandemie e artistă – Wear Fior e brandul ei prin care pictează cămăși bărbătești și spune povești vizuale. 

Ea e o poveste în sine, așa că nu am avut cum să n-o includem în seria de interviuri #TheIdea. E de neratat! 

The Idea: Cum transformi o idee în artă?

Cu responsabilitate și cu onestitate față de mine însămi. Nu pictez ce vrea publicul, dacă nu e în concordanță cu ce îmi propun să transmit. Nu am o strategie, ci încerc să înțeleg lumea din jur prin alte instrumente și dacă restul rezonează, e minunat. Nu mă trezesc cu gândul că azi facem artă, ci ea devine în cadrul procesului de lucru, de schiță,  de gând, de emoție. E nevoie de răbdare, nu tot timpul e un proces frumos.

The Idea: Ce te inspiră? De unde-ți vin ideile?

În principiu, orice mă poate inspira, în funcție și de cum mă simt și cum accept să primesc. Dar mai precis, când petrec timp în natură, în lungile mele drumeții pe munte, unde diverse probleme sau gânduri temătoare nu mai există. Acolo doar sunt.

The Idea: Dac-ar fi să-i dai ideii o formă și o culoare, care-ar fi? 

Depinde de idee, de starea mea. Îmi place să pictez monocrom, ca publicul să simtă ce poartă în sine, nu să-i sugerez eu ce să simtă. Dacă e roșu înseamnă iubire, pasiune și așa mai departe.

The Idea: Ți s-a întâmplat să ai o idee și să n-o poți picta? Să nu iasă așa cum ți-o imaginai? Ce faci atunci? 

Absolut, inițial e frustrant, dar apoi citesc mai mult. Dacă în final nu mai am chef de nimic, mă plimb și observ. Apoi revin a doua zi.

The Idea: În ce culori îți pictezi viața? Cum o vezi? 

Ador să fiu în natură și mă ghidez după culorile anotimpurilor. Asta e viața naturală și ciclicitatea sa.

Desigur, viața e în atâtea feluri, în funcție de percepția noastră asupra ei. Eu o văd uneori splendidă și îmi vine să plâng uneori când privesc un apus sau când deschid ferestrele dimineața și îmi inundă camera razele puternice ale soarelui. Când privesc luna și cerul înstelat. Alteori, mă întristează și resimt multe stări contradictorii. De multe ori, simt că nu îmi găsesc locul.

The Idea: Ce pictezi cel mai des? să fie un cuvânt? o formă? transpunerea unui sentiment? 

O emoție care poate lua forma unui cuvânt sau a unor linii.

The Idea: Dacă nu ai fi ales să-ți transformi ideile în artă plastică, te-ai fi dus către poezie, dat fiind că adeseori combini în creațiile tale cele 2?

Niciodată nu am știut care mi-e scopul sau ce ar trebui să fac cu viața mea. Lucrurile s-au întâmplat și am dat curs spontan, fără să analizez prea mult. Cred în reinventare la orice vârstă, și nu știu dacă e despre curaj, ci despre nevoia aia sufletească care nu te lasă de capul tău, altfel, mi-ar fi teamă că aș fi nefericită. 

Probabil, aș alege scenografia, unde aș putea combina mai multe lucruri în același proiect.

The Idea: Dac-ar fi să pictezi pentru tine o cămașă #wearfior, cum ar arăta ea? Ce elemente ar include?

Multe dintre modele le-am făcut pentru mine inițial și, spre bucuria mea, s-au regăsit și alte persoane. Îmi place să transmit o emoție cu câteva linii din zona siluetelor, ca în poezie, unde spui multe cu atât de puține cuvinte. O siluetă care se dizolvă...