„Proiectele de succes nu se bazează pe alegerea unei idei bune, ci pe renunțarea la alte zece” – Radu Atanasiu, decan asociat la Bucharest International School of Management

Când nu participă la maratoane purtând urechi de Mickey Mouse, Radu Atanasiu ține cursuri de gândire critică şi decizii de business la Bucureşti, Amsterdam şi Maastricht, fiind decan asocial la Bucharest International School of Management. Spune că misiunea sa este să încurajeze metagândirea („să mă gândesc despre cum gândesc”) şi umilinţa intelectuală („să cântăresc întotdeauna posibilitatea ca opinia mea să fie greşită”). Îi puteţi citi articolele pe thinkinginbusiness.com, în Revista Biz sau pe Republica.ro, câteva dintre platformele pe care semnează texte. În afară de scris, şcoală și alergat, Radu ţine workshopuri în companii din România şi Europa și investeşte în startup-uri tehnologice. Discuția cu el despre idei era inevitabilă! 

• O idee bună înseamnă și multe decizii: așa da, așa nu, aici merg mai departe, aici nu. Cum luăm cele mai bune decizii ca ideea noastră bună să devină un proiect de succes?

Cred că astăzi cea mai importantă calitate în business este adaptabilitatea și flexibilitatea. Ce înseamnă asta pentru ideea de business? Înseamnă să o putem pune la îndoială, să o putem schimba din mers și, la o adică, să putem renunța la ea. Cred că proiectele de succes nu se bazează pe alegerea unei idei bune, ci pe renunțarea la alte zece. Majoritatea proiectelor de succes pe care le știu au pivotat, nu mai fac business pe ideea inițială cu care au plecat la drum și pe care au luat finanțare, ci, uneori, pe un culoar cu totul nou. 

• Cât înseamnă o idee bună în parcursul de succes al unui business?

Cred că ideea are în primul rând rolul de a entuziasma echipa la început și de a valida că există ceva acolo. Apoi, rolul ideii inițiale este acela de a cataliza apariția unei serii de alte idei mai bune decât ea, care să ducă businessul mai departe.  

• Ce înseamnă o idee bună versus o strategie bună aplicată în management?

Legătura dintre idee și strategie s-a schimbat major în mediul de business foarte dinamic de astăzi. Modelul cu o idee strategică clară, pe care se face cu un an înainte un plan de business, a lăsat loc unei strategii care trasează doar o direcție generală pe care se pleacă cu vizibilitate scăzută și se cârmește din mers. Iar rolul ideii călăuzitoare este luat astăzi de viziune. Scott McNealy, fondator și CEO al Sun Microsystems cred că pune punctul pe i: “E important să luăm decizii bune. Dar eu petrec mai puțin timp și energie îngrijorându-mă că nu iau decizia bună și mai mult ca să mă asigur că decizia pe care o iau iese bine”. Deci el se uită mai mult la implementare decât la idee. 

Eu fac angel investing şi am văzut câteva sute de pitch-uri (poate peste o mie), prezentări în care fondatori de startup încearcă să-i convingă pe investitori să îi finanțeze. Cel mai des, în pitch, focusul fondatorilor este pe idee, în timp ce așteptările investitorilor sunt mai ales despre implementare. În general, mulți oameni aflați la începutul unei cariere în antreprenoriat cred că pentru o afacere de succes este nevoie de o idee pe care n-a mai avut-o nimeni. Sunt aici două capcane. În primul rând, cel care exploatează primul o idee originală nu este și neapărat și cel care se bucură de succes. Google nu a fost primul search engine (de fapt sorting engine, dar asta e o altă discuție), Facebook nu a fost prima rețea socială. 

În al doilea rând, sunt sigur că o să șochez aici, sunt mult mai multe idei decât oameni dispuși să le aplice. În ecosistemul de startups (cu angel investors, fonduri de venture capital, acceleratoare și incubatoare), petrecerile milonga în care speranțele fondatorilor dansează cu așteptările finanțatorilor sunt sesiunile de pitching, care sunt deschise tuturor invitaților. Câteodată apare un fondator de startup care vrea NDA (non-disclosure agreement) cu toți investitorii și vrea ca toți ceilalți tineri antreprenori să iasă din sală. Ca să nu-i fure cineva ideea. Nu asta e calea spre a obţine o investiție. Calea spre a perfecționa o idee nu este, în mediul de business de azi, să o ții ascunsă, ci să o zici cât mai multor oameni. Și să fii și pregătit să le asculți părerea, care s-ar putea să nu-ţi placă. Şi apoi să îţi şi ajustezi ideea, bazându-te pe ce ai aflat de la ei. 

• idee e genială atunci când...?

O idee genială este o idee simplă, la auzul căreia toată lumea crede că i-ar fi putut foarte bine veni şi ei. De cele mai multe ori, ideea genială este una contraintuitivă, ori alături, ori de-a dreptul împotriva curentului. 

• Când știi că ai ACEA idee, cea câștigătoare?

Când nu poți dacă nu o faci. Când îți vinzi cu zâmbetul pe buze mașina ca să o pui în practică. Când pare că s-au aliniat planetele cât să-ți iasă. Și, mai ales, când îi entuziasmează și pe alții. 

„O idee nu este valoroasă în sine, ci doar în context. Iar contextul se schimbă azi accelerat.”

• Cum se devalorizează o idee? De ce e ea bună acum și mai puțin bună apoi, ba chiar lipsită de importanță?

O idee nu este valoroasă în sine, ci doar în context. Iar contextul se schimbă azi accelerat. Dacă pentru o bancă era, în urmă cu cincisprezece ani, o idee bună să își extindă agresiv rețeaua de agenții, astăzi internet banking-ul a schimbat peisajul și ideea de extindere accelerată nu se mai potrivește. Din păcate, ținem adesea cu dinții de ideile noastre mult timp după ce s-au devalorizat. Mai ales dacă am pus în ele efort, timp, bani sau suflet. Capacitatea de a renunţa la o idee sau la un proiect este mai importantă pentru succes (în business şi în viaţă) decât capacitatea de a avea o idee nouă. 

• BISM a lansat și un program de Undergraduate în parteneriat cu Abertay University, anul acesta. Cum le vine ideea liceenilor să urmeze o anumită facultate sau alta? Dar o profesie? Ce ai aflat vorbind cu studenții?

Mă bucur că mă întrebi de liceeni. Școala mea şi-a folosit experienţa de 18 ani de educaţie de business, în care am transformat sute de manageri, pentru a lansa programe de facultate. Aşa că anul acesta am vorbit cu foarte mulţi liceeni din toată ţara.  Am folosit noţiuni de behavioral economics şi business decision-making ca să fac cu ei workshop-uri despre cum luăm versus cum ar trebui să luăm decizii importante. Şi am aflat că un tânăr gândeşte şi ia decizii importante altfel decât un adult. Uneori chiar mai matur. De exemplu, cei care termină acum liceul explorează cu cap mai multe domenii (fac voluntariate sau internshipuri) şi încearcă să combine drumuri care par că se exclud (găsind, de exemplu, programe care îmbină designul cu businessul sau marketingul cu digitalul). Evident, sunt şi dintre cei care vor să dea la drept pentru că tata e avocat sau chiar pentru că le place Suits, dar mult mai puţini. 

Ni se pregăteşte o generaţie nouă cu capul pe umeri. Şi de la ea mă aştept să vină foarte multe idei bune.