Categorii
Educație

Între 1 și 8 martie, ascultă la telefon literatură scrisă de femei. Linia autoarelor

Ce-ar fi dacă dimineața, la cafea, în autobuz sau în pauza de prânz ai asculta două minute din literatura unor autoare? Cum ar fi dacă, sunând, ai auzi o idee pe care ai vrea s-o audă și un prieten, o soră sau mama ta, într-o perioadă în care celebrăm vocile femeilor și contribuția lor?

Editura Vellant sărbătorește luna martie și munca femeilor în câmpul literar punându-le cititorilor la dispoziție numărul de telefon +40748 659 110, la care pot asculta în fiecare zi, între 1 și 8 martie, literatură scrisă de femei, în lectura unor autoare sau a unor cititoare pasionate, ale căror recomandări și titluri preferate le urmărim deja de ceva timp. Publicul e invitat să sune și să asculte poeme sau fragmente de proză și de eseu citite de Katia Pascariu, Ruxandra Gîdei (4fără15), Ioana Nicolaie, Alina Purcaru, Sabina Yamamoto, Irisz Kovacs, Anca Chimoiu și Oana Barbonie.

Invitatele editurii, vocile Liniei autoarelor, au ales fragmente care se opresc asupra unor idei importante pe care ar fi vrut să le împărtășească unui prieten.Și le împărtășesc acum cu publicul larg.

La finalul anilor ’60, în New York, într-un act aproape radical pentru vremea aceea, a fost creată prima linie telefonică la care puteai suna ca să asculți un poem. Această idee, care a făcut lecturile de poezie accesibile într-o perioadă în care nu le puteai asculta pur și simplu pe YouTube și în locuri în care oamenii nu aveau mereu acces la poezia performată live, a dat naștere unei întregi tradiții de hotline-uri poetice.

Deși astăzi putem ajunge la literatura scrisă de femei, este important să recunoaștem că, pentru mult timp, vocile acestora au fost marginalizate.

Publicul e astfel invitat la un gest comun de apropiere de literatură: să asculte sau să reasculte fragmente din cărțile unor autoare pe care le îndrăgesc sau pe care au ocazia să le cunoască acum, într-un colaj de voci și mize literare diverse. Autoare care, prin munca lor, ne-au îmbogățit gândirea, au făcut istorie și i-au inspirat și pe alții să schimbe lumea.

Programul liniei este 10-18.00 de luni până vineri și 11-16.00 sâmbăta și duminica.

Categorii
Artă Storytelling

La mine e ca un bulgăre de zăpadă, apare mai întâi o întrebare, apoi povestea se conturează – Antoneta Galeș, scriitoare de romane polițiste

„La mine e ca un bulgăre de zăpadă, apare mai întâi o întrebare, apoi povestea se conturează” – Antoneta Galeș, scriitoare de romane polițiste

Pentru pasionații de cărți polițiste și nu numai, interviul care urmează va fi cu adevărat interesant, pentru că răspunde unor întrebări pe care ni le-am pus în gând măcar o dată, însă nu am avut cui să le adresăm. Cum alegi subiectele pentru romanele polițiste, cum țeși firul poveștii, de unde vin ideile și inspirația? Pare un puzzle de construit împreună cu cititorul, dar e și o provocare pentru autor să păstreze misterul până la final. Vinovat? Nevinovat?

Antoneta Galeș sau Tony Mott, scriitoare de romane polițiste, a răspuns tuturor curiozităților noastre. Dacă n-o cunoști din perspectiva aceasta, poate că o știi din cea de tainer, de coach sau de autor al Caietului Fericirii…e și mama actriței Ada Galeș, ai intuit bine   

The Idea: Când ți se pare depășită o idee potrivită pentru a da viață unui roman?

Când scriu, eu pornesc cumva de la sfârșit spre început, adică mi-e foarte clar cine și de ce a făcut ceva, abia apoi mă apuc să descriu ce se întâmplă. Ideea inițială poate veni din niște circumstanțe aparent simple, ea mereu evoluează. Întotdeauna am avut și o temă centrală dincolo de acțiune, o situație din societate sau, pur și simplu, ceva ce ne preocupă. Cred că ritmul cu care am ajuns să scriu acum, de un roman pe an, îmi permite să mă joc cu idei care sunt încă actuale. 

În „Doi”, romanul apărut în 2012 la editura Tritonic, e povestea unui bărbat care nu-și poate asuma identitatea sexuală și decide să plece din țară. E căsătorit de cinci ani, nu mai poate continua minciuna pe care și-o spune, dar nici nu-i poate mărturisi soției adevărul, așa că fuge. Romanul e construit în două părți: prima e povestea ei, cum rămâne singură, cum îl caută, cum își aduce aminte de viața lor împreună, a doua e povestea lui, aparent despre aceeași viață, dar și despre copilăria lui. Era acesta un subiect important atunci? Eu cred că da. Este și acum? Din nou, răspunsul e da, pentru că încă suntem o societate homofobă. Și au trecut zece ani. 

The Idea: E ceva ce vezi în literatură ca subiect și ți se pare saturat? uzat?

Cred că fiecare subiect e tratat foarte diferit de fiecare autor. Avem perspective diferite, stiluri diferite, așa că fiecare vine cu nota sa personală. E o întâlnire foarte specială între autor și cititor și e mult mai mult decât subiectul în sine, e o lume care nu se „uzează”. 

The Idea: Care sunt romanele tale polițiste preferate din literatura internațională? 

Mie îmi place foarte mult stilul nordic noir. Îl ador pe Jo Nesbo. Am avut șansa să-l întâlnesc și mi-a plăcut enorm. Am citit tot ce a scris. Cred că-mi place toată atmosfera, modul în care nordicii aduc și contextul în discuție și tot ce înseamnă personajele, care sunt foarte bine conturate. Nesbo are o serie cu detectivul Harry Hole, dar și câteva romane de sine stătătoare absolut geniale. 

Mi se spune că se simte influența nordic noir-ul și în romanele mele. Contează mult atmosfera. Mă bucur că seria la care încă scriu, Gigi Alexa, se desfășoară în principal la Brașov, orașul meu, și l-am putut descrie în toate felurile și anotimpurile. 

The Idea: Ce înseamnă ideea câștigătoare pentru tine? Și când știi că o ai? 

E posibil să pornesc de la ceva foarte simplu. Observ o situație și mă întreb: „dar ce-ar fi dacă?”. Povestea începe să prindă viață în capul meu și mă apuc apoi să o aștern. Sunt foarte deschisă în proces, personajele iau inițiativă, de la o imagine simplă a lor, încep să le „văd” din ce în ce mai bine. Eu doar le las spațiul în care să se desfășoare. Nu știu ce înseamnă idee „câștigătoare”, pur și simplu. La mine e ca un bulgăre de zăpadă, apare mai întâi o întrebare, apoi povestea se conturează. Chiar dacă în momentul în care scriu la un roman îmi vine o altă idee de poveste, pot doar să o notez și să mă apuc ulterior de ea. 

Dintre toate lucrurile care mă preocupă, ideea care devine o poveste se selectează singură, cumva. 

„Mi se pare o dovadă de respect să fiu mereu atentă și cum ajunge la cel sau la cea care citește, vreau să știu că e antrenant, captivant, clar, interesant, poate chiar amuzant”

The Idea: Cât scrii pentru tine? Cât scrii pentru public? E un compromis la mijloc?

Eu știu și îmi doresc ca ceea ce povestesc eu să fie citit. Dacă aș scrie doar pentru mine, aș putea să mă rezum să fac asta în jurnalul meu. Mi se pare o dovadă de respect să fiu mereu atentă și cum ajunge la cel sau la cea care citește, vreau să știu că e antrenant, captivant, clar, interesant, poate chiar amuzant. 

Gigi (Regina) Alexa e personajul principal al seriei. E medic legist. Și-a pierdut mama pe când avea doar doisprezece ani și multe dintre deciziile pe care le ia cu privire la meseria ei sunt influențate de acest eveniment. Gigi se transformă pe parcursul romanelor, începe să înțeleagă mai multe lucruri despre ea, devine mai vulnerabilă. Dacă e să-mi fi propus ceva, mereu am vrut să vin cu personaje femei care se străduiesc să facă față provocărilor și să lupte. 

The Idea: E fascinant să poți să creezi cadrul perfect pentru un roman polițist, să poți să fii practic un detectiv și să inspiri asta cititorilor tăi, să intre în povestea ta. Cum îți alegi ideile, de unde vin ele?

Ziceam și mai devreme că ideea primordială vine mai degrabă dintr-o întrebare. Seria Julieta am început-o când fratele meu și un alt amic au făcut infarct. Întrebarea pe care mi-am pus-o a fost despre stent-urile folosite în medicină, apoi am ajuns la o echipă de medici care se străduiește să scoată pe piață o inovație. Din echipă face parte Ana Stancu, chirurg și cercetătoare, care se implică în spionaj industrial. E și despre sistemul de sănătate din România și despre corupție. Seria Gigi Alexa e diferită, Brașovul devine cadrul poveștilor. Am primit multe mesaje, în special din partea celor care nu (mai) locuiesc aici, despre cât de bine le-a făcut să se plimbe alături de mine pe străzi, în căutarea criminalilor. 

The Idea: Crezi că e vreo rețetă pentru a avea succes cu un roman polițist? care-ar fi aceea și de cine / ce depinde?

Deși rigorile genului, mă refer la romanul polițist, sunt din ce în ce mai mari: context social, analiza psihologică a personajelor, situații provocatoare, suspans, la noi există o oarecare reticență, sunt mulți care cred că e superficial. În alte țări e un gen extrem de apreciat. La cât de puțin se citește la noi, nu știu ce ar însemna succesul și nici dacă ar conta prea mult. 

Nu știu de ce depinde nici în străinătate, dar sunt bucuroasă să aflu. Anul viitor urmează să apară în Marea Britanie romanul „Toamna se numără cadavrele”, la editura Corylus Books.  În decembrie 2022 voi fi la festivalul Newcastle Noir și se va face o prezentare a romanului, care va avea titlul „Deadly Autumn Harvest”. Traducerea Marinei Sofia (Sanda Ionescu) este extraordinară, am citit doar un fragment, mi-a plăcut enorm să mă citesc. 

E greu de anticipat ce se va întâmpla după publicare. Piața de acolo e foarte mare, sunt multe titluri, foarte bune romane, mi-e greu să anticipez. E o mare onoare și o bucurie pentru mine și abia aștept să văd cum va fi. Promit să-ți spun după aceea ce înseamnă succes cu adevărat.