Un om sincer, cald, empatic, cu mare poftă de a face lucruri, pe scena de teatru, în antreprenoriat, cu studenții sau, în general, cu cei ce-o urmăresc. Ea e Ada Galeș. We Are Phoenix e brandul de lumânări și produse de corp cu care se mândrește, dar sigur o știți mai ales din teatru, ori de la evenimente, conferințe sau din social media, acolo unde abordează constant teme precum body positivity, activism, dezvoltare personală. Galeș Talks e cel mai recent proiect din online, un trio cu dialoguri relevante alături de mama și de sora ei.
Ada e inspirație pentru multe femei și se lasă, la rândul ei, inspirată. Azi, a împărtășit cu noi câteva gânduri despre ce face, dar mai ales despre cum face și de unde-și găsește ideile și resursele. Bonus – un exercițiu de imaginație – citește interviul până la final și află cum se simte un actor, pe scenă – ce gânduri are, ce emoții simte ☺
The Idea: Ideea despre cariera ta. Cum decizi că actoria este profesia care ți se potrivește?
Cred că îmi place mult, mă interesează și mă frământă și atunci mi se pare că mi se potrivește. Cred că îmi satisface multe dintre nevoile pe care le am profesionale, zic câteva care îmi vin prima oară în minte: creativitatea și procesul artistic, nevoia de joc și joacă, libertatea de expresie, împingerea limitelor sociale, punerea la îndoială a propriilor gânduri și insecurități, analiza societății, chestionarea istoriei și a conceptelor filosofice (evident, asta întâmplându-se mai rar decât mi-ar plăcea).
Și cred că sunt suficient de bună la asta cât să fie un schimb echitabil între mine și meserie. (Asta dacă tratez întrebarea intim și obiectiv, fără să contextualizez în ce condiții se întâmplă să-mi fac meseria și care ar fi dezideratele mele față de asta).
The Idea: Sau cum simți că antreprenoriatul e cel care ți se potrivește?
Cred că antreprenoriatul îmi satisface nevoile profesionale pe care nu mi le satisface actoria: provocarea intelectuală (într-un sens pragmatic și matematic), capacitatea de a rezolva probleme (concrete), sentimentul de progres constant, impredictibilitatea, ancorarea în realitatea socială prezentă, conectarea la nevoile banale ale oamenilor, capacitatea de a crea medii în care oamenii se bucură de ceea ce fac, accesarea unei creativități care nu face parte din mediul artistic, conștiința faptului că lumea e mare și are cu totul alte probleme decât avem noi în artă.
The Idea: Care e ideea cu care vrei să rămână lumea despre tine, despre ce faci, despre ce transmiți?
Mi-ar plăcea ca oamenii care interacționează cu mine să știe că am încredere în ei și că sunt mai liberi decât își permit să creadă.
The Idea: Unde-ți găsești ideile? Sau cum?
În oameni, în pauze, în lucrurile pe care le ascund adânc în mine, în limite, în artă, în răbdare, în lucrurile care mă dor.
The Idea: Cum știi că o idee e bună sau e proastă?
Citind și văzând lucruri, punându-mă la îndoială, încercând să fiu foarte sinceră. 
Nu cred că o idee e bună sau proastă, de fapt. Atât timp cât un demers este sincer, cred că rezultatul poate fi mai împlinit sau mai puțin împlinit și atunci oricum contează mai mult demersul.
Dacă ești lipsit/ă de adevăr sau de valori, o să apreciezi lucrurile mediocre și o să te încânte minciuna.
The Idea: Ideea include musai creativitate? Și viceversa?
Și viceversa.
În același timp, creativitatea este un mușchi care poate fi antrenat dacă ești dispus să te pui la îndoială, să fii prezent/ă și să te joci.
The Idea: Care e ideea la care te-ai gândit de curând?
Antreprenorial, pregătesc un proiect care îmbină arta cu tehnologia și business-ul în care cred foarte tare și abia aștept să vorbesc despre el.
Artistic, cu toate că sunt recunoscătoare pentru tot ce fac și am făcut, am impresia că uneori lucrurile nu se adună niciunde și că nu am nimic al meu. Că e mult hazard și mi-ar plăcea să fie mai multă intenție.
The Idea: Ce crezi că ne face să nu ne punem întotdeauna în aplicare ideile?
Faptul că punem prea multă presiune pe noi sau pe rezultat. Avem pretenția ca lucrurile să iasă, în loc să ne bucurăm de eșecurile pe care le putem avea.
The Idea: Exercițiu de imaginație – ajută-mă să-mi fac o idee despre ce simți când ești pe scenă, la teatru
Simt că sunt complet prezentă și că nu există nimic în afară de ceea ce se întâmplă pe scenă, alături de colegii mei. Simt că sunt eu, fără presiunea de a fi personajul pe care îl port în toate momentele când nu sunt pe scenă sau când nu filmez. Fac și am făcut asta pentru că într-un context artistic oamenii sunt obligați să fie prezenți și atenți că altfel uită replicile sau se lovesc de decor. Iar asta mă liniștește.
